Tratatul de pace dintre Imperiul Rus și Imperiul Otoman a fost semnat la San Stefano pe 3 martie 1878. În urma acestui tratat a fost creat Principatul Bulgariei și recunoscută independența Muntenegrului, Serbiei, României.[36] României i se impune cedarea celor trei județe din sudul Moldovei (Cahul, Ismail, Bolgrad). Imperiul Rus nu s-a arătat dispus să-și respecte promisiunile făcute în convenția semnată pe 4 aprilie 1877 de consulul rus Dimitri Stuart (cu aprobarea țarului Alexandru al II-lea) și de ministrul de externe român de la acea dată, Mihail Kogălniceanu. Realitatea[37] este că Rusia nu a dorit „apărarea și respectarea” integrității teritoriale a României ci cucerirea a cât mai mult din Imperiul Otoman (numit „Bolnavul Europei”),[38][39] a zonei Mării Negre (controlul Dunării) până la Constantinopol (controlul strâmtorilor Dardanele/Bosfor) și Marea Mediterană.[40][41] Pentru a înțelege mai bine, trebuie privite lucrurile în contextul acelor ani, anume expansiunea Imperiului Rus în Caucaz[42][43] și Asia,[44][45] precum și încercarea de a ajunge la Oceanul Indian, prin cucerirea teritoriilor care în prezent sunt Iranul și Afganistanul.[46][47][48][49] Marile puteri (Marea Britanie, Franța, Imperiul German) nu au fost satisfăcute de acest tratat (de la San Stefano), prin care Imperiul Țarist și-a extins influența în Balcani și Caucaz, la Congresul de la Berlin cerând o revizuire ce va fi obținută prin Tratatul de la Berlin (1878). La conferința de pace de la Berlin din 1878 s-a decis ca Rusia să recunoască României independența, să cedeze teritoriile Dobrogei și Deltei Dunării, inclusiv portul Constanța, și mica Insulă a Serpilor. În schimb, Rusia prelua județele din sudul Basarabiei (Cahul, Ismail, Bolgrad), care reintraseră în componența Moldovei după Războiul Crimeii prin prevederile Tratatului de la Paris din 1856. Principele Carol I a fost profund nemulțumit de turnura nefavorabilă a negocierilor. Otto von Bismarck a reușit să-l convingă pe principe să accepte acest aranjament, care oferea noi oportunități României din punct de vedere economic datorită accesului la Marea Neagră și controlului asupra traficului pe Dunăre

The peace treaty between the Russian Empire and the Ottoman Empire was signed in San Stefano on March 3, 1878. Following this treaty, the Principality of Bulgaria was created and the independence of Montenegro, Serbia, and Romania was recognized.[36] Romania is required to cede the three counties in the south of Moldova (Cahul, Ismail, Bolgrad). The Russian Empire was not willing to honor the promises made in the convention signed on April 4, 1877 by the Russian consul Dimitri Stuart (with the approval of Tsar Alexander II) and the Romanian foreign minister at that time, Mihail Kogălniceanu.The reality[37] is that Russia did not want the "defense and respect" of Romania's territorial integrity, but the conquest of as much of the Ottoman Empire (called the "Sick of Europe"),[38][39] the Black Sea area (control of the Danube) to Constantinople (control of the Dardanelles/Bosporus straits) and the Mediterranean Sea.[40][41] To understand better, things must be seen in the context of those years, namely the expansion of the Russian Empire in the Caucasus[42][43] and Asia,[44][45] as well as the attempt to reach the Indian Ocean, by conquering territories that in present are Iran and Afghanistan.[46][47][48][49] The Great Powers (Great Britain, France, the German Empire) were not satisfied with this treaty (from San Stefano), by which the Tsarist Empire extended its influence in the Balkans and the Caucasus, at the Congress of Berlin asking for a revision that would be obtained by the Treaty of Berlin (1878). At the peace conference in Berlin in 1878, it was decided that Russia would recognize Romania's independence, cede the territories of Dobrogea and the Danube Delta, including the port of Constanța, and the small Island of Serpilor.Instead, Russia took over the southern counties of Bessarabia (Cahul, Ismail, Bolgrad), which had rejoined Moldova after the Crimean War through the provisions of the Paris Treaty of 1856. Prince Charles I was deeply dissatisfied with the unfavorable turn of the negotiations. Otto von Bismarck managed to convince the prince to accept this arrangement, which offered Romania new opportunities from an economic point of view due to access to the Black Sea and control over traffic on the Danube